duminică, 1 decembrie 2019

Cât valorează viața mea

Un bărbat s-a dus la Dumnezeu și l-a întrebat: “Cât valorează viața mea?” Dumnezeu i-a dat o piatra și i-a răspuns: “Află valoarea acestei pietre, însă încearcă să nu o vinzi!” Omul a luat piatra și a plecat. Pe drumul său a întâlnit un bărbat ce vindea portocale, așa că l-a întrebat pe acesta cât crede că valorează piatra lui. Vânzătorul a văzut piatra strălucitoare, a analizat-o și a spus: “Îmi dai piatra si eu îți dau la schimb 12 portocale. Bărbatul și-a cerut scuze si a spus că Dumnezeu i-a cerut sa nu o vândă, așa că a plecat mai departe.
După puțin timp a întâlnit un vânzător de legume:“ Cât crezi ca valorează această piatră?” a întrebat bărbatul. Vânzătorul a luat piatra, s-a uitat la ea și a spus: “Îți dau un sac de cartofi la schimb.” Omul și-a cerut din nou scuze și i-a spus că nu o poate vinde, apoi a plecat din nou la drum.  
După un timp, a ajuns în fața unui magazin de bijuterii. A intrat și l-a întrebat pe bijutier cât valorează piatra lui. Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atenție și i-a spus: “îți dau 50.000 de dolari pentru această piatra.” Când bărbatul a dat din cap, bijutierul a spus: “Bine, bine… îți ofer 500.000, numai dă-mi piatra.” Omul a explicat că el nu poate vinde piatra și a plecat din nou la drum. 
Peste puțin timp el a dat de un magazin cu pietre prețioase; a mers la vânzător și l-a întrebat care este valoarea pietrei sale. Vânzătorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea si a analizat-o cu mare atenție. “De unde ai această piatră  neprețuită?”  a întrebat el. “Chiar dacă aș vinde întreaga lume si toata viață mea, nu aș avea banii necesari pentru a cumpăra această minunăție.” a adăugat. Uimit și confuz, omul a revenit la Dumnezeu și i-a spus ce s-a întâmplat.
“Acum, Doamne, spune-mi… cât valorează viața mea?” Dumnezeu i-a spus: “Răspunsurile pe care le-ai primit de la vânzătorul de portocale, vânzătorul de legume, bijutier și vânzătorul de pietre prețioase explică valoarea vieții noastre. Ai putea fi o piatra prețioasă, chiar neprețuită, dar oamenii te vor aprecia in funcție de nivelul lor de informați, de încrederea pe care o au in tine, de motivația lor, de ambiția si riscul pe care și-l asumă în relația cu tine. Dar nu te teme, cu siguranță vei găsi pe cineva care își da va seama de adevărata ta valoare.”

joi, 31 octombrie 2019

De dragostea ta am nevoie mereu!

Compoziție proprie 


Zâmbetul tău mă face să fiu fericit, și de dragostea ta am nevoie, să fiu împlinit. În ochii tăi frumoși și strălucitoristrălucește soarele, atunci când iese din nori. De dragostea ta am nevoie mereu, să fi lângă mine, lângă sufletul meu. 


De dragostea ta am nevoie mereu, pentru că doar așa pot fi eu. Îmi doresc să adorm În fiecare noapte cu capul pe pieptul tăusă ascult inima cum bate o dată cu inima mea. De dragostea mea ai nevoie și tu, chiar dacă acum spui răspicat că nu 


Îmi doresc lângă mine o fată ca tine, și să văd în ochii tăi fericirea din mine. Îmi doresc să-mi petrec toată viața lângă tine, fie ea cu zile rele s-au, cu zile mai bune. În inima ta aș vrea să fiu doar eu, să  ai lângă sufletul tău, atunci când în viața îți va fi greu. 



sâmbătă, 26 octombrie 2019

Soarele din viața mea

Soarele din viața mea
Compoziție proprie

Mi-aș dori atât de mult să vedem soarele răsărind. Și amândoi să ne șoptim cât de mult noi ne iubim. Să zburăm apoi spre cer. Și în urma noastră să rămână, o dâră de la dragostea noastră adevărată, așa cum n-ai avut niciodată. 

Îți aduci aminte oare când ți-am spus dacă tu vrei să fi raza mea de soare. Tot mai de mult ți-am spus că îmi doresc, lângă tine  să mă trezesc. Cu un sărut și o îmbrățișare.

Nu știu!

Nu știu!
Compoziție proprie


Nu știu de ce nu vrei mă accepți așa cum sunt ,și nici de ce nu vrei să mă porți în fiecare zi cu tine în gând. În gândul tău, mi-as dori să fiu mereu atunci când îți va fi greu. Să fiu mereu în sufletul tău, asta îmi doresc mereu. Să fiu mereu lângă sufletul tău, adevărata dragoste ți-o pot dărui doar eu. De ce na-uzi când spun că te iubesc, să-ți spun in față nu  reușesc. 


Dar tu, ști că ești în inima mea, și vei fi mereu, chiar dacă tu nu vrei să fi lângă sufletul meu, care te cheamă. Eu am să te iubesc, așa cum ştiu doar eu. Aș vrea ca într-o zi tu să-mi auzi, inima cum bate odată cu inima ta.
Să-ți fiu o viață întreaga acel băiat, așa cum tu ai visat. 


În fiecare dimineață să-ți spun, că te iubesc ca un nebun, ști că doar tu mă faci să zâmbesc. Să ne petrecem măcar o dată pe săptămână, stând să ne uităm la lună. Fața să-mi înseninezi în fiecare zi, altceva nu mi-aș dori. Nu știu de ce nu mă accepți așa cum sunt, să mă poți păstra, în fiecare gând. La tine în gând aș vrea să fiu la bine, și la greu, să fiu mereu, lângă sufletul tău. 


Să-mi auzi inima mea cum bate, pentru tine în fiecare noapte. De ce nu auzi când eu te chem, sufletul să-ți înseninezi. Așa cum te iubesc eu, și nimeni nu o să-ți dăruiască dragoste adevărată ca mine. Să mă iubești cum te iubesc eu, și să-mi simți inima bătând. Ști cât îmi este de greu să ud perna cu lacrimi mereu. Aș vrea simți așa cum simți ce simt eu.

marți, 18 septembrie 2018

Adevăratele probleme


Autor versuri F.Charm

Refren:

Lume, lume soro lume
Te doare, ce nu doare
Vezi doar zilele amare
Lume, lume n-ai putere
Ochii tăi să vrea să vadă
Adevăratele probleme.

Strofa 1:

Aud nefericirea zi de zi pe lângă mine geme Aud familii şi prieteni ce spun că au probleme
Adevăratele probleme le vezi peste umăr Şi nu mi-ajung 10 degete să pot să le enumăr Stai 1 minut pe gânduri te rog ascultă-mă copile Şi imaginează-te într-o zi într-un scaun cu rotile Să-ţi cunoşti iubirea pe un chat cu fericirea pupileIar când te vede la-ntâmplare, să-i fie ruşine cu tine S-accepţi că fără aripi pasărea nu zboară S-accepţi ca lumea te priveşte ca o grea povară Să-i vezi cum se plâng ca n-au bani de haine scumpe Să simţi soarele cum arde, vântul şi-o chemare Să vrei să inoţi în larg, dar nu poţi intra în mare Acum trezeşte-te cât încă mai e vreme Deschide-ţi ochii astea sunt adevăratele probleme.

Refren:

Lume, lume soro lume 
Te doare, ce nu doare
Vezi doar zilele amare
Lume, lume n-ai putere
Ochii tăi să vrea să vadă
Adevăratele probleme

Strofa 2:

Unii ochii vor să vadă aur, maşina şi şoferul Alţi ochi n-au văzut vreodată soarele şi cerul cu un baston în mâna merge problemele nu îl opresc Oameni i-l privesc, şoptesc şi îl ocolesc Te-ai gândit vreodată oare cum ar fi Să te trezeşti în beznă să nu vezi nimic Să nu ştii ce-nseamnă zi să ştii numai de noapte Dar cu toate astea să mai speri că într-o zi se poate Să nu-ţi vezi prietenii, ploaia şi pământul Să nu vezi copacii atunci când bate vântul Dar să-i auzi pe toţi cum se plâng de probleme Şi cum nefericirea crudă le curge prin vene Că n-au bani de vacanţe, n-au maşini de forjat N-au ghetele Iordan, n-au mătase pe pat Au apartament în centru, dar vor în palat Ce viaţa nedreaptă, ce trăi. Acum trezeşte-te cât încă mai e vreme
Deschide ochii poate vezi
Adevăratele probleme



Refren:
Lume, lume soro lume
Te doare, ce nu doare Vezi doar
Zilele amare Lume, lume n-ai putere
Ochii tăi să vrea să vadă
Adevăratele probleme.

Strofa 3:

Să nu-ţi vezi iubirea, doar să o atingi
Să nu-i vezi buzele, doar să i le simţi
Să vezi viaţa din trecut şi să-i citeşti cartea
Să-ţi pară rău doar atunci când îţi pierzi sănătatea
Să vrei s-alergi pe drum oriunde te duce el
Dar s-o faci doar în vise cu picioare de oţel, să fi mai bun 
decât toţi cei care te-nconjoară, că în lumea de 
afară omul îi sinonim cu fiară.

Refren:

Lume, lume soro lume
Te doare, ce nu doare Vezi doar
Zilele amare Lume, lume n-ai putere
Ochii tăi să vrea să vadă
Adevăratele probleme

joi, 13 septembrie 2018

Dumnezeu nu a lasat răul pe pământ. Citește si vei descoperi adevăratul.

Profesorul unei universități a dat următoarea întrebare studenților

– Tot ce există este creat de Dumnezeu?
Un student a răspuns cu mult curaj:
– Da, a creat Dumnezeu.
– Dumnezeu a creat totul? – a întrebat profesorul.
– Da, domnule. A răspuns studentul.
Profesorul l-a întrebat din nou:
– Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat și puterea răului, din moment ce răul există. Iar faptele noastre ne definesc pe noi înșine, atunci asta ar însemna că Dumnezeu e rău.

Studentul a tăcut auzind un astfel de răspuns. Profesorul se simțea foarte mulțumit. Se simțea mândru, pentru că le-a demonstrat studenților încă o dată că Dumnezeu nu există.

Doar că un alt student a ridicat mâna și a spus:
– Pot să vă pun o întrebare, domnule profesor?
– Desigur, a răspuns profesorul.
Studentul s-a ridicat și l-a întrebat:
– Domnule profesor, frigul există?
– Ce întrebare? Desigur că există. Niciodată nu ți-a fost frig?

Studenții râdeau pe seama întrebării dată de tânăr. El a continuat.
– De fapt, domnule, frigul nu există. În conformitate cu legile fizicii, ceea ce noi considerăm rece în realitate este absența căldurii. Zero absolut (-460 grade Fahreinheit) este lipsa totală de căldură. Toată materia devine inertă și incapabilă să reacționeze la această temperatură. Frigul nu există. Am creat acest cuvânt pentru a descrie modul în care ne simțim dacă nu avem căldură.

Studentul și-a continuat discursul.
– Domnule profesor, întunericul există?
– Desigur că există.
– Nu aveți dreptate. Întunericul nu există. În realitate el este absența luminii. Putem studia lumina, dar nu și întunericul. Putem folosi prisma lui Newton pentru a descompune lumina albă într-un spectru de culori și să studiem lungimea de undă a fiecărei culori. Dar nu putem măsura întunericul. O simplă rază de lumină poate străpunge lumea întunericului și să-l lumineze. Cum poți ști cât întuneric se află într-un anumit spațiu? Măsurați cantitatea de lumină prezentă. Nu-i așa? „Întunericul” este un termen folosit de oameni pentru a descrie ceea ce se întâmplă atunci când lipsește lumina.

În cele din urmă studentul a întrebat profesorul:
– Domnule, puterea răului există?
De această dată cu neîncredere profesorul a răspuns:
– Desigur, așa cum am mai spus. Noi îl vedem în fiecare zi, prin crimele și violența care are loc în fiecare zi în întreaga lume. Aceste exemple reprezintă manifestarea răului.

Doar că studentul și de această dată a avut un răspuns.
– Răul nu există, domnule. Răul este absența lui Dumnezeu. Este la fel ca frigul și întunericul – un cuvânt creat pentru a descrie absența lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a creat răul. Răul nu este iubirea sau credința care există la fel ca frigul și întunericul. Răul este absența iubirii față de Dumnezeu în inima omului. Este ca frigul când apare atunci când nu există căldura și ca întunericul care apare atunci când nu există lumina.

Studentul era Albert Einstein

Un colț de gând

Un colț de gând

"S-au întâlnit pe-un colț de gând,
„Suflet frumos” cu „suflet blând”.
Și se plimbau mergând la pas,
Prin toamna ce le-a mai rămas.

Aveau atâtea să își spună,
Câte în soare și în lună,
Dar ei doar se plimbau duios,
Sufletul blând și cel frumos.

Ei își spuneau în sinea lor,
În doi e totul mai ușor,
Dacă mereu sunt gând la gând,
Suflet frumos și suflet blând.

Într-un târziu suflet frumos,
Privind la frunze ce cad jos,
Pe suflet blând îl întreba,
Nedumerit în sinea sa:

-Cum poți să fii atât de blând,
Când peste tot sunt nori și vânt?
Dar suflet blând dar curajos,
Îi spuse lui suflet frumos:

-Eu nu am fost atât de blând ,
De când cutreier pe pământ,
Dar viața m-a făcut sa fiu
Blând, răbdător, dar totuși, viu.

Dar tu? Cum ești așa frumos?
Când toate parcă-ți sunt pe dos.
Mereu lovit cu vorbe grele,
Însingurat sub cer cu stele.

-Eu sunt frumos fiindcă iubesc,
Tot ce e simplu și firesc,
Iubesc și câmpul plin cu flori,
Și ploaia care cade-n zori.

Și-așa frumos își povesteau,
Câte pe suflet ei aveau,
Pribegi prin vise și prin gând,
Suflet frumos și suflet blând ."

sâmbătă, 14 iulie 2018

Aleluia, Aleluia

Poți să-ncerci
Să prinzi luna căzută în puț
S-au să dai unui om necăjit un bănuț
Oricine poate visa, poate să spere
Dacă-l sufletul tău stă de veghe Isus
Nu-i nimic mult prea greu
Şi nici cerul prea sus
Şi-auzi îngerii cum cântă, Aleluia.

Aleluia, Aleluia.

Aleluia, Aleluuuuuia.

Poţi s-aduni flori superbe

Crescute-ntre spini
Sau să rizidupa ce ai încetat să suspini
Şi bine şi rău te-ncearca
Să stiideopotriva
Daca-n sufletul tău stă de veghe Hristos
Dup-o noapte de dus răsăritul frumos
Şi-auzi îngerii cum cântă, Aleluia.

Aleluia, Aleluia.

Aleluia, Aleluuuuuia.

Pentru darul divin de a fi ceea ce eşti

O poruncă ai doar de urmat: Să iubeşti!
Şi-un duşman şi un prieten
Cu aceeaşi egală măsură

Doar așa îți va zâmbi ne-încetat Dumnezeu

Și-ai să poţi fi
În soare sau ploaie mereu
Și-auzi îngerii cum cântă, Aleluia.

Aleluia, Aleluia.


Aleluia, Aleluuuuuia.

Un barbat s-a dus la Dumnezeu si l-a intrebat: “Cat valoreaza viata mea?”


Un bărbat s-a dus la Dumnezeu şi l-a întrebat: “Cat valorează viaţa mea?” Dumnezeu i-a dat o piatră şi i-a răspuns: “Afla valoarea acestei pietre, însă încearcă să nu o vinzi!” Omul a luat piatra şi a plecat. Pe drumul sau a întâlnit un bărbat ce vindea portocale, aşa că l-a întrebat pe acesta cât crede că valorează piatra lui. Vânzătorul a văzut piatra strălucitoare, a analizat-o şi a spus: “Îmi dai piatră şi eu îţi dau la schimb 12 portocale. Bărbatul şi-a cerut scuze şi a spus că Dumnezeu i-a cerut să nu o vândă, aşa că a plecat mai departe.

După puţin timp a întâlnit un vânzător de legume: “Cat crezi că valorează această piatră?” a întrebat bărbatul. Vânzătorul a luat piatra, s-a uitat la ea şi a spus: “Îţi dau un sac de cartofi la schimb.” Omul şi-a cerut din nou scuze şi i-a spus că nu o poate vinde, apoi a plecat din nou la drum.

După un timp, a ajuns în faţa unui magazin de bijuterii. A intrat şi l-a întrebat pe bijutier cât valorează piatra lui. Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atenţie şi i-a spus: “Îţi dau 50.000 de dolari pentru această piatră.” Când bărbatul a dat din cap, bijutierul a spus: “Bine, bine... îţi ofer 500.000, numai dă-mi piatra.” Omul a explicat că el nu poate vinde piatră şi a plecat din nou la drum.

Peste puţin timp era dat de un magazin cu pietre preţioase; a mers la vânzător şi l-a întrebat care este valoarea pietrei sale. Vânzătorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea şi a analizat-o cu mare atenţie. “De unde ai această piatră nepreţuită?” a întrebat el. “Chiar dacă aş vinde întreaga lume şi toată viaţa mea, nu aş avea banii necesari pentru a cumpăra aceasta minunăţie.” a adăugat. Uimit şi confuz, omul a revenit la Dumnezeu şi i-a spus ce s-a întâmplat.

“Acum, Doamne, spune-mi... cât valorează viaţa mea?” Dumnezeu i-a spus: “Răspunsurile pe care le-ai primit de la vânzătorul de portocale, vânzătorul de legume, bijutier şi vânzătorul de pietre preţioase explica valoarea vieţii noastre. Ai putea fi o piatră preţioasă, chiar nepreţuită, dar oamenii te vor aprecia în funcţie de nivelul lor de informaţii, de încrederea pe care o au în tine, de motivaţia lor, de ambiţia şi riscul pe care şi-l asuma în relaţia cu tine. Dar nu te teme, cu siguranţă vei găsi pe cineva care îşi dă vă seama de adevărata ta valoare.”

joi, 10 mai 2018

Sofisticat de simplu

Ref: x1

Sunt un simplu om, sofisticat de simplu.
Timpul este important, dar nu contează timpul.
Soarele e la fel și când se schimbă anotimp.
Ce trăiesc în fiecare zi e sofisticat de simplu.
Sunt în luptă continuă în fiecare zi,
Să ști că n-am să mă predau, e felul meu de a fi.
Fiecare pas e un cal, e felul meu de a gândi,
Felul meu de a mă descărca, prin poezi.


Strofa: 1 x2 


Am trecut de ploi grele, belele, fapte rele
În schimb am obținut forță că să scap fără sechele,
Învăț încă să țin în frâu problemele mele,
Să le văd de departe că și cu lentile vere.
Neînfricat de zile grele, toți ne confruntăm cu ele.
Sunt sofisticat de simplu, complicat să nu înțelegi,
Și ce transmit trăiesc tot timpul, poate săptămâni întregi.
Dependent de simplitate, când toate-s complicate.
Găseşte-ţi echilibrul între atâtea păcate.
Știu că avem cu toți multe răni cicatrizate
Dar rănile astea ne-au făcut să trecem peste toate
Când tu ești accidentat și cu stări de anxietate
Poți transforma toată frică în stabilitate
Crede-mă când spun că am cam trecut prin toate
Cuvintele mele rămân clare și curate



Strofa: 2 X2 


Sunt un simplu om, sofisticat de simplu.
Timpul este important, dar nu contează timpul.
Soarele e la fel și când se schimbă anotimp.
Ce trăiesc în fiecare zi e sofisticat de simplu.
Sunt în luptă continuă în fiecare zi,
Să ști că n-am să mă predau, e felul meu de a fi.
Fiecare pas e un cal, e felul meu de a gândi.
Felul meu de a mă descărca, prin poezi.
Timpul e important, dar nu e ceea ce contează,
chiar dacă poate ofilii și florile din fereastră
Atunci când ești rănit și nimic nu te motivează,
suferința doar muzica mi-o ameliorează.
Atunci când mă ia valul și oscilez printre gânduri,
nu mă mai pot regăsii decât printre rânduri.
E natural să pierzi deci, în veci nu te mai plânge.
Ai credință și o să vezi că, gândul pozitiv învinge,
Și poți ajunge campion, din copil de minge.
Florile înfloresc chiar și atunci când ninge.
Fă tot ce iubești și o să vezi, că te vei convinge,
Că trebuie să lupți până lumina ta se stinge


Ref: X4


Sunt un simplu om, sofisticat de simplu.
Timpul este important, dar nu contează timpul.
Soarele e la fel și când se schimbă anotimp-ul,
ce trăiesc în fiecare zi, e sofisticat de simplu.

marți, 20 februarie 2018

Întrebare: Ce este un creştin?

Răspuns:Dicţionarul defineşte un creştin ca “o persoană care crede în Iisus ca Hristos, sau în religia bazată pe învăţătura lui Iisus.” Deşi este un punct bun de plecare în a înţelege ce este un creştin, ca multe definiţii seculare, şi aceasta dă greş într-o oarecare măsură în a comunica adevărul biblic cu privire la ceea ce înseamnă cu adevărat să fii un creştin.  Cuvântul “creştin” este utilizat de 3 ori în Noul Testament (Faptele Apostolilor 11:26; 26:28; 1 Petru 4:16). Cei care L-au urmat pe Iisus Hristos au fost numiţi pentru prima dată “creştini” în Antiohia (Faptele Apostolilor 11:26) şi asta datorită credinţei, faptelor şi a modului lor de a vorbi, asemănătoare lui Hristos. Cuvântul a fost iniţial utilizat de către cei nemântuiţi din Antiohia ca o poreclă pentru a glumi pe seama creştinilor. Literal, cuvântul are sensul de “membru în grupul/partida lui Hristos” sau de “aderent sau urmaş al lui Hristos”, ceea ce este foarte similar cu definiţia dată în Dicţionarul Webster’s.  Din păcate, cuvântul "creştin" a pierdut de-a lungul timpului o bună parte din semnificaţia sa iniţială şi este adesea utilizat pentru a descrie o persoană religioasă sau care are valori morale înalte în loc să descrie o persoană cu adevărat născută din nou care Îl urmează pe Iisus Hristos. Multe persoane care nu cred şi nu se încred în Iisus Hristos se consideră creştini pentru simplul fapt că merg la biserică sau pentru că trăiesc într-o “ţară creştină". Însă faptul că mergi la o biserică, sau că îi ajuţi pe cei mai în nevoi decât tine sau chiar faptul că eşti o persoană bună nu te face un creştin. După cum spunea un evanghelist, “A intra într-o biserică nu te face un creştin tot astfel cum a intra într-un garaj nu te face să fii un automobil”. Calitatea de membru al unei biserici, frecventarea serviciilor acesteia în mod regulat sau contribuirea cu daruri la lucrarea bisericii nu te transformă într-un creştin.  Biblia ne învaţă că faptele noastre bune nu ne fac mai de acceptat înaintea lui Dumnezeu. Tit 3:5 ne spune că “El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.” Aşadar, un creştin este o persoană care a fost născută din nou de către Dumnezeu (Ioan 3:3; Ioan 3:7; 1 Petru 1:23) şi care a crezut în Iisus Hristos. Efeseni 2:8 reiterează această afirmaţie: “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţăŞi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” Un creştin adevărat este o persoană care s-a pocăit de păcatele lui/ei şi şi-a pus credinţa numai în Iisus Hristos. Credinţa acesta nu constă într-o religie sau set de reguli morale, ori într-o listă conţinând lucruri interzise şi lucruri obligatorii.  Un creştin adevărat este o persoană care şi-a pus întreaga credinţă în persoana lui Iisus Hristos şi în faptul că El a murit pe cruce pentru a plăti în locul nostru pedeapsa pentru păcatele noastre, dar şi că a înviat după 3 zile pentru a demonstra victoria Sa asupra morţii şi pentru a dărui astfel viaţa veşnică tuturor celor care cred în El. Ioan 1:12 spune: “Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”. Un adevărat creştin este cu siguranţă un copil al lui Dumnezeu, parte a familiei lui Dumnezeu, şi o persoană căreia i-a fost dată o nouă viaţă în Hristos. Ceea ce face diferenţa într-un creştin adevărat este dragostea manifestată pentru semenii lui şi supunerea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu (1 Ioan 2:4; 1 Ioan 2:10).  Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, "Astăzi L-am primit pe Hristos” ?  Cuvântul “creştin” este utilizat de 3 ori în Noul Testament (Faptele Apostolilor 11:26; 26:28; 1 Petru 4:16). Cei care L-au urmat pe Iisus Hristos au fost numiţi pentru prima dată “creştini” în Antiohia (Faptele Apostolilor 11:26) şi asta datorită credinţei, faptelor şi a modului lor de a vorbi, asemănătoare lui Hristos. Cuvântul a fost iniţial utilizat de către cei nemântuiţi din Antiohia ca o poreclă pentru a glumi pe seama creştinilor. Literal, cuvântul are sensul de “membru în grupul/partida lui Hristos” sau de “aderent sau urmaş al lui Hristos”, ceea ce este foarte similar cu definiţia dată în Dicţionarul Webster’s.  Din păcate, cuvântul "creştin" a pierdut de-a lungul timpului o bună parte din semnificaţia sa iniţială şi este adesea utilizat pentru a descrie o persoană religioasă sau care are valori morale înalte în loc să descrie o persoană cu adevărat născută din nou care Îl urmează pe Iisus Hristos. Multe persoane care nu cred şi nu se încred în Iisus Hristos se consideră creştini pentru simplul fapt că merg la biserică sau pentru că trăiesc într-o “ţară creştină". Însă faptul că mergi la o biserică, sau că îi ajuţi pe cei mai în nevoi decât tine sau chiar faptul că eşti o persoană bună nu te face un creştin. După cum spunea un evanghelist, “A intra într-o biserică nu te face un creştin tot astfel cum a intra într-un garaj nu te face să fii un automobil”. Calitatea de membru al unei biserici, frecventarea serviciilor acesteia în mod regulat sau contribuirea cu daruri la lucrarea bisericii nu te transformă într-un creştin.  Biblia ne învaţă că faptele noastre bune nu ne fac mai de acceptat înaintea lui Dumnezeu. Tit 3:5 ne spune că “El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.” Aşadar, un creştin este o persoană care a fost născută din nou de către Dumnezeu (Ioan 3:3; Ioan 3:7; 1 Petru 1:23) şi care a crezut în Iisus Hristos. Efeseni 2:8 reiterează această afirmaţie: “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţăŞi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” Un creştin adevărat este o persoană care s-a pocăit de păcatele lui/ei şi şi-a pus credinţa numai în Iisus Hristos. Credinţa acesta nu constă într-o religie sau set de reguli morale, ori într-o listă conţinând lucruri interzise şi lucruri obligatorii.  Un creştin adevărat este o persoană care şi-a pus întreaga credinţă în persoana lui Iisus Hristos şi în faptul că El a murit pe cruce pentru a plăti în locul nostru pedeapsa pentru păcatele noastre, dar şi că a înviat după 3 zile pentru a demonstra victoria Sa asupra morţii şi pentru a dărui astfel viaţa veşnică tuturor celor care cred în El. Ioan 1:12 spune: “Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”. Un adevărat creştin este cu siguranţă un copil al lui Dumnezeu, parte a familiei lui Dumnezeu, şi o persoană căreia i-a fost dată o nouă viaţă în Hristos. Ceea ce face diferenţa într-un creştin adevărat este dragostea manifestată pentru semenii lui şi supunerea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu (1 Ioan 2:4; 1 Ioan 2:10).  Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, "Astăzi L-am primit pe Hristos” ?